Nu vă duceți la bulgari, e nasol!

De ceva vreme, e difuzată pe televiziunile noastre o reclamă, destul de simpatică, pentru o marcă de bere românească, acreditând totodată și ideea că cel mai bine este să mergi în concediu la mare în România, și nu să te duci la bulgari. „Plajă,tă tă?”, „Litoral ,tă tă?”- zice personajul nostru din reclamă, românaș neaoș, cu plasticăraia de plajă atârnând grămadă pe el, adresându-se unei bulgăroaice, vânzătoare de pepeni pe marginea șoselei, care-i răspunde dând din cap pe verticală, derutându-l complet, neștiind că bulgarii au limbajul corporal pentru afirmații și negații invers decât al nostru. „Duceți-vă pe litoralul românesc și beți bere românească!”, cam asta ar fi concluzia reclamei.

Pe 15 august, ziua adormirii Maicii Domnului, ziua Sfintei Marii dar și ziua pușcașilor marini ai NATO, staționați pe teritoriul României (pentru că marina noastră militară e cam ieșită la pensie, după câte cunosc eu)  am zis, dom`le, hai să nu dorm în papuci, toată ziua, și să merg și eu la plajă, împreună cu nevasta, că trece vara și n-am făcut nici o zi de plajă pe anul ăsta. Cum nevasta avea o restanță considerabilă la capitolul somn și a decis să-și petreacă ziua ca și sărbătorita religioasă a zilei, adică dormind, am luat hotărârea să merg la plajă singur. 

Brusc însă, mi-am amintit că plaja de la Mangalia este plină de șezlonguri de plastic și umbrele de stuf, pentru care trebuie obligatoriu să te scarpini în buzunar, dacă vrei să stai pe ele și, respectiv, sub ele. Cum relația mea cu plasticul nu este tocmai una plină de iubire, am decis să caut un loc de făcut plajă fără plasticăraie inutilă și obligatorie. Tot scormonind prin hard-disc-ul memoriei, mi-am amintit de un loc de pe litoralul bulgăresc, unde voiam de mult să mergem, și pe care îl ocolisem, din viteză sau din lene, ori de câte ori mergeam pe la vecinii noștri de la sud. 

M-am uitat pe harta Google și am văzut că aveam de făcut 20 km la dus și tot pe-atâția la-ntors, așa că am hotărât să merg cu bicicleta, mai ales că, de când cu traficul intens din timpul verii, mai rărisem plimbările săptămânale prin stațiuni.

Locul e foarte aproape de Vama Veche; după cinci kilometri pe șoseaua spre Durankulak, veți vedea un indicator pe care scrie „Kamping, 4 km”. Faceți la stânga, spre mare și , după patru kilometri pe un drum asfaltat, ajungeți într-un loc unde sigur o să vă simțiți bine. O plajă lungă de vreo doi kilometri spre sud, aproape pustie, un port pescăresc, foarte pitoresc, un restaurant liniștit, cu prețuri absolut decente, un loc de întins corturi și câteva bungalow-uri. Cele câteva alge de pe plajă nu sunt deloc deranjante, ba dimpotrivă, dau parfum și culoare locului. Dacă sunteți raw-vegani, le puteți pune chiar în salată, așa de bine arată! 

Frumos contrast între uscăciunea porumbului și verdele
lizierei, pe marginea șoselei bulgărești.

Crengi uscate în așteptarea ciorilor lui Hitchcock!

Drumul spre mare. Asfaltul nu a fost turnat de regele asfaltului din România,
ci de țarul asfaltului din Bulgaria!

Bătrâna mea bicicletă, în vârstă de 30 de ani, Standard Pegas, cumpărată 
de la magazinul Sport din Constanța, vis-a-vis de Fantasio, în 1986.

Plaja de lângă camping, lungă de doi kilometri.

Portul pescăresc, la nord de camping.

Portul pescăresc, văzut de sus.

„Separator de trafic” foarte original, pe pista de biciclete
între Vama veche și 2 Mai. Nu râdeți, era cât p-aci să dau cu capul în el,
uitându-mă la peisaj, în lateral.

Și un selfie în peisaj, ca să vadă nevasta că chiar am fost acolo!

Obosit după cei 20 de kilometri de pedală, cu un singur pinion, adică greu la deal și contra vântului, m-am așezat la una din mesele restaurantului , în speranța că una din chelnerițe mă va observa curând. Abia după douăzeci de minute m-a băgat cineva în seamă, iar ceea ce am comandat, adică o bere bulgărească Șumensko și o porție mai mare de cartofi prăjiți, a sosit cam după o oră. Asta pot să zic că a fost partea cea mai neplăcută a excursiei, dar este explicabil: restaurantul nu are concurență, fiind singurul în zonă, iar la ora mesei veniseră turiști și din alte părți.

Nu mă pot plânge că a fost foarte plictisitor, pentru că am discutat cu o tânără pereche, foarte simpatică, de bulgari, cam pe la 30-35 de ani, care trăiau de ceva vreme în Danemarca, și care veniseră, pentru o scurtă vacanța, acasă. 

Una peste alta, plimbarea a fost una reușită, chiar dacă n-am mai făcut nici măcar o secundă de plajă.

Știu acuma un loc unde pot să mă duc să fac plajă fără prea mult plastic în jur sau sub cur.

Dar am, totuși, o rugăminte: nu mai spuneți nimănui și nici nu distribuiți pe facebook chestia asta! Rămâne între noi! Pentru că nu se știe când veți avea și voi nevoie de o plajă pustie, în plin sezon estival. Tocmai de aceea am pus titlul pe care l-am pus, pentru că mulți nu vor avea răbdare să citească până la final, acum în epoca SMS-urilor și a mesajelor telegrafice pe facebook. 

Concluzia: Nu vă duceți la bulgari, că e nasol! Plajă, tă, tă? Litoral tă tă? Mai bine e la noi acasă: șezlonguri, umbrele...

După o săptămână, pe plaja de la campingul Cosmos, împreună
cu soția autorului acestui blog. Ce plăcut este să nu vezi nici un
cearșaf între tine și mare!