19 mai 2019

Târgul duminical de la Mangalia și-a schimbat locul. Și norocul?

Anunțată cu vreo două-trei săptămâni în urmă, mutarea târgului duminical de la Mangalia s-a făcut în sâmbăta trecută, pe 18 mai 2019, noul amplasament fiind pe strada Portului, în parcarea de lângă Casa Armatei, între aceasta și parcarea pentru ambarcațiuni de lângă portul turistic. Pentru că ieri am fost ocupat cu treburi gospodărești în grădină iar după-amiază a trebuit să merg la Constanța, am trecut astăzi, 19 mai, prin noua vatră a iarmarocului local, pentru a vedea dacă odată cu locul i s-a schimbat și norocul. La intrare, chiar în dreptul restaurantului „La Pirați”, o barieră, alături de care veghează un polițist local, blochează intrarea mașinilor în târg, astfel că străzile laterale sunt deja umplute cu mașinile vizitatorilor. 

Valuri, valuri de oameni, vin pe străduțele laterale spre târg, iar cei care deja l-au vizitat și au cumpărat câte ceva, se retrag cu sacoșele pline spre mașinile lăsate la distanță apreciabilă de locul târgului. Impresia generală este de curățenie, comparativ cu vechiul amplasament, unde se acumulaseră cantități uriașe de gunoaie pe terenul privat din apropierea târgului dar, vorbind cu o târgoveață, vânzătoare de răsaduri de legume, mi-a spus că vânzarea este mult mai slabă decât în vechiul loc, pentru că acolo veneau mai mulți locuitori ai cartierului de case, care cumpărau răsaduri și hrană pentru animalele din gospodărie. S-au înmulțit, în schimb, vizitatorii locuitori ai blocurilor din apropiere care , în loc să se ducă la piața centrală sau la supermarketuri, vor avea acum o destinație de „shopping de week-end” în imediata lor vecinătate. Marfa expusă este de obicei produsă de cei ce stau la vânzare, la prețuri acceptabile dar, un ochi atent poate observa și marfă luată din supermarket, care se vinde, evident, la preț ceva mai mare ca acolo. 
Am făcut câteva poze, cu acceptul oamenilor care expuneau produsele, pentru a le face, astfel, reclamă gratuită, și pentru a arăta și celor ce citesc blogul meu, atmosfera din târg. 


Spaima ministerului de finanțe: gospodina care vinde
verdețuri din propria grădină. Hăituită de polițiștii bine
hrăniți ai țării, atunci când vinde prin locuri cu vad,
neautorizate, și-a găsit aici un loc unde este lăsată
în pace. Observăm că are și câteva ouă la vânzare,
spre disperarea lui Varujan Vosganian, care dorea
impozitarea tuturor ouălor care ies pe curul găinii.




O puternică concurență pentru tigăile Delimano, chiar la
intrarea în târg.

Imediat după tigăi, un grătar cu mititei, hrana alegătorului
român în campaniile electorale. Nu am văzut nici un lider
local de partid, doar niște voluntari care împărțeau pliante.


La ora nouă și un sfert, micii și berea înseamnă micul dejun
pentru mulți vizitatori ai iarmarocului.


Brânzeturi și lactate, direct din țâța vacii sau a oii.

Păsări de curte, gata eviscerate, ouă, răsaduri, porumb boabe.

O producătoare de brânzeturi din județul Tulcea, de la care
cumpăr și eu uneori. Are unt și smântână de foarte bună
calitate.


Conserve de casă, făcute din legume din propria grădină.

Un producător care vinde numai răsaduri de sezon.

Dialogul purtat cu vânzătorul:
„Hei, nene, ce faci, de ce mă pozezi?”
„Pozez doar obiectele expuse la vânzare, fac un mic fotoreportaj!”
”Aoleu, nu vreau, frate, să mă pui pe Facebook!”
”Păi de ce, că doar nu le-ai furat! Ai ceva de ascuns?”
„Nu, da nu vreau ca pretinii mei să mă vadă ce fac!”
„Păi de ce, că doar nu faci nimic rușinos sau ilegal?
Bine, am să șterg poza! Și nu te pun nici pe Facebook! ”
Pentru că identitatea persoanei nu se poate
deduce din poză, am încălcat, totuși, promisiunea
făcută, de dragul expunerii dialogului cu această persoană.

Produse de porc. Foarte apetisante. Șoriciul, destul de gros, pare
a fi produs din obraz de politician român.

Miere, polen, propolis, direct de la albinuțe și de la trântori.
Am trecut și trântorii în rândul producătorilor, deoarece,
după ultimele cercetări ale biologilor, trântorii nu-și merită
denumirea dată de oameni, ei fiind niște adevărați
manageri, transmițând semnale în toate  părțile
stupului, pentru eficientizarea activității familiei de albine.

Un producător maramureșean cu miez de nucă, palincă și
produse din porc.

Conserve de casă. De aici am cumpărat un borcan cu gogoșari
și conopidă murată. 

Păsări vii. Deși se auzise că nu vor putea să mai fie vândute
animale vii, iată că s-au strecurat câteva păsări, dornice
să renunțe la viața lor tristă și să sară imediat în oala cu ciorbă.

Dacă v-ați săturat de invazia plasticului în peisajul românesc,
aveți aici posibilitatea să vă înlocuiți toate obiectele de plastic
cu cele din lemn sau din ceramică.

Un târgoveț bulgar, vă oferă obiecte pentru harnașamentul
cailor dar și alte obiecte gospodărești: hamuri, curele, hățuri,
clopote, potcoave, talăngi.

Foarte multe flori colorează iarmarocul de la malul mării.

O producătoare de răsaduri, pe care am întrebat-o dacă vînzarea
merge mai bine decât în vechiul amplasament al târgului.
Mi-a zis că, pentru ea, nu, și mi-a explicat și de ce.

Pentru că nu am văzut deloc pește în noul amplasament al
târgului, pozez o barcă de pescari, care pleacă în larg.

Imediata vecinătate a iarmarocului: autoritățile portuare
și canalul pe sub podul rulant care face legătura cu insula pescarilor.

Vinul de butuc vândut în bătaia soarelui trebuie mai întâi gustat.
S-ar putea să luați oțet în loc de vin!

Un comerciant bulgar, de la care am cumpărat o pungă cu
migdale foarte bune. 

La plecare , fac o ultimă poză cu intrarea în iarmaroc.

Sugrumat de șapte supermarketuri, comerțul alimentar din Mangalia, din cartiere, a fost eliminat aproape în întregime, ca în majoritatea orașelor mici în care au apărut supermarket-urile, omorând și micii producători, locuitori ai satelor din apropiere. Au rămas magazinele cu poziție centrală și cele specializate cu un anumit produs, cum ar fi magazinul cu carne direct de la producător, de pe strada Muncitorului. Supraviețuiește încă și piața tradițională, centrală, aflată în imediata vecinătate a primăriei, chiar dacă produsele expuse la vânzare nu sunt, în totalitate, direct de la producător. Târgul duminical, care se va ține de acum încolo și sâmbăta, din câte am înțeles, aduce o notă de pitoresc în comerțul cu alimente local, dând posibilitatea producătorilor locali să supraviețuiască în epoca comerțului mondializat, în care oamenii preferă să cumpere mere și pere care sunt  mai mult bune de fotografiat, decât de mâncat, chiar dacă se stropesc cu chimicale, pentru a rezista drumului din Argentina sau din Africa de Sud. N-aș vrea să fiu înțeles greșit, pentru că vorbesc pe tema preferată a unui lider de partid, aflat în luptă cu multinaționalele și cu toată Europa Occidentală. Vreau doar să atrag atenția că prosperitatea producătorilor locali depinde și de preferințele noastre în ceea ce privește locul de unde ne procurăm alimentele. Deși nu exclud deloc supermarket-ul, de câte ori am ocazia, cumpăr și de la producătorii locali, dacă ceea ce oferă este de calitate, dacă îmi creează impresia de curățenie și dacă produsele sunt din propria grădină. Prosperitatea sătenilor din jurul Mangaliei se va răsfrânge asupra prosperității noastre, căci banii câștigați de ei se vor întoarce, în scurt timp, înapoi, în oraș!

George Balaur, Mangalia, 19 mai 2019

Puteți citi celelalte articole, sus, în dreapta, în Arhiva blog.