Despre vulgaritate, ca ”stare de spirit”

Zilele trecute am văzut pe internet opinia unei distinse doamne, cum că vulgaritatea ar fi ”o stare de spirit”.  Îmi permit să opun onorabilei doamne umila mea părere în această privință: cred că vulgaritatea este mai degrabă o lipsă a spiritului, o violență, o agresivitate primară, generată de creierul primitiv, reptilian, ca reacție la amenințări externe reale sau la frustrări interioare. 

Când cineva este vulgar, este, de fapt, agresiv, numai că această agresivitate pare că se atenuează oarecum, pentru că nu-l mai lovești pe adversar cu ceva fizic, ci cu sensul spuselor tale. Nu mai lovești cu pietre, lovești cu vorbe, dar să nu uităm că vorbele pot lăsa urme mult mai adânci și mult mai mult timp decât pietrele. 

Vulgaritatea o întâlnim în special pe stradă, la o anumită categorie socială, needucată, incapabilă să-și folosească partea cu circumvoluțiuni a creierului, din simplul motiv că aceasta nu există sau există într-o formă foarte precară. 

Vulgaritatea o mai întâlnim în bancuri și anecdote cu tentă sexuală,  în culturile civilizației creștine, ca formă de defulare, deoarece această religie a incriminat sexualitatea, aceasta fiind considerată păcat, greșeală, deși alte religii și culturi au celebrat-o și au venerat-o, ca sursă a vieții și a prosperității. La culturi necreștine, unde sexualitatea nu a fost considerată păcat, nu există anecdote cu tentă sexuală, cum ar fi cultura chineză sau, ca exemplu și mai plastic, cultura unui mic regat, aflat între China și India, Bhutan, unde se poate vedea pictat peste tot, chiar și în zilele noastre, afișat public, ca simbol al prosperității și al bunăstării, un penis în erecție.

În ceea ce privește vulgaritatea prezentă în piesele de teatru contemporane, iarăși n-o pot considera ”stare de spirit”, ci mai degrabă o momeală, o ”agățare” a spectatorului, având mai mult rol mercantil și nu cultural, știut fiind că vulgaritatea atrage mai mult public. Eu, personal, dacă merg la teatru, vreau să întâlnesc acolo idei deosebite, subiecte ce transcend realitatea imediată, care să mă facă să gândesc puțin mai mult la rosturile existenței și nu să mă coboare în vulgaritatea străzii de unde tocmai am venit și unde am auzit, trecând pe lângă un grup de fete, cum una dintre ele își ”băga” ceva, ce aparține în mod normal bărbatului.

Ca exemplu, ca să fiu și mai bine înțeles, pentru a face diferența între ”vulgaritate” și ”stare de spirit”, iată două modalități diferite de a răspunde în comentariile unui articol recent din presă.

La o recentă mărire de taxe și impozite a guvernului, unul poate scrie:

1) ”Iar ne măriți taxele?  Să ne beliți p—a!”, iar al doilea:

2) ”Îi rugăm pe domnii guvernanți, dacă tot măresc taxele și vor să ia și pielea de pe noi, pentru partea masculină a populației, cel puțin, ca să nu suferim prea tare, să înceapă din locul unde se jupoaie pielea cel mai ușor!”

Ambele variante spun același lucru, numai că într-una este ”vulgaritate” iar în cealaltă este ”stare de spirit”. Fiecare își alege varianta cu care rezonează mai mult.

Simbolul Yin-Yang într-un lighean cu două rățuște!

Am cumpărat anul trecut, în 2013, la insistențele Evelinei și Teodorei, din târgul duminical care se ține la Mangalia, doi boboci de rață, rățoi și rățușcă. 

Cum le-am adus acasă, fetele i-au pus într-un lighean cu apă și s-au bucurat toată ziua de bălăceala lor.

Acum, după un an, rățuștele de-atunci s-au făcut mari și sunt ajutoarele noastre bio în lupta cu melcii și limacșii din grădina de legume. Pentru că poza cu ligheanul ne este foarte dragă, am pus-o la profilul blogului, apoi am observat că poate fi interpretată foarte original și ca simbolul yin-yang, rățoiul fiind cel negru, rățușca cea galbenă, fiecare având și puțină culoare din celălalt.

Simbolul Yin - Yang cu rățuștele noastre drăgălașe.

Yoga-izvor de sănătate

A doua impresie puternică de ”deja entendu”, alături de ”sonata lunii” a fost când am auzit, tot la radio, în copilărie, pe la vârsta de 12 ani, cuvântul ”yoga”. Am fost puternic atras de subiectul discuției și m-a fascinat extraordinar ideea că omul își poate modela viața, prevenind bolile, având o existență senină, spirituală, chiar într-o lume agitată. Modul de alimentație, asanele practicate, exercițiile de respirație și de meditație, pot crește enorm gradul de conștiință al individului, putând evita astfel, pe parcursul vieții, multe din capcanele materialismului și ale consumismului capitalist. Fericirea e găsită în lucrurile esențiale, în simplitate și într-o atitudine relaxată a minții în momentele stresante ale vieții. 

Cartea aceasta a jucat un rol fundamental în viața mea. Am citit-o pe când eram în liceu, împrumutând-o de la cineva, când m-am și apucat să execut anumite asane. Curios este că am executat din prima încercare asana shirshasana, stând în cap, perfect, lucru care m-a mirat și pe mine.  Cred că, într-o viață anterioară, am avut de-a face cu disciplina yoga. Am practicat apoi în internat, la liceu, timp de vreo doi ani de zile, câteva asane, fiind un fel de ciudățenie în internat. Nu am găsit cartea, ca s-o cumpăr, deși îmi doream lucrul ăsta.

N. C. Tufoi - Yoga-izvor de sănătate, cartea care
mi-a schimbat fundamental viața în bine.

A doua oară când am întâlnit această carte a fost la vârsta de 32 de ani, la un coleg de muncă. L-am rugat să mi-o împrumute și am retrăit bucuria recitirii ei. La fel, fiind un tiraj foarte redus, n-am mai găsit-o pentru a o cumpăra.

Am găsit-o, în sfârșit, în 2012. E considerată, chiar de către specialiștii din India, una dintre cărțile cele mai bune despre hatha-yoga, mai ales că este ilustrată chiar cu imaginile autorului. M-a impresionat și povestea de viață a domnului N.C. Tufoi, suferințele prin care a trebuit să treacă și faptul că, printr-o tenacitate extraordinară, prin practica yoga a reușit să scape de o boală cumplită. Mă impresionează și modestia lui, fiind practic necunoscut în România. Dacă practica yoga s-ar introduce în școli și oamenii ar fi educați de mici copii să respecte o viață cumpătată, în simplitate și naturalețe, cheltuielile cu sănătatea ale societății ar fi reduse practic cu 90 %, am avea mai multă armonie între oameni, mai multă înțelegere și compasiune. Din păcate, această disciplină este aproape necunoscută în România, mulți crezând că este o religie, alții crezând c-ar fi o sectă religioasă. Cuvântul ”yoga”, înseamnă în sanscrită: a uni, unire, înjugare. Este interesant că seamănă cu cuvântul românesc ”jug” și cu cel englezesc ”yoke” (jug). Deci, practicile yoga au în vedere să dezvolte, să întărească şi să unească armonios structura psiho-fizică a individului, încadrându-i evoluţia în legile naturii, care guvernează energii subtile şi ritmuri armonioase. Omul, microcosmos, concentrează în el în stare de potenţă latentă, toate forţele părintelui său, natura, macrocosmosul.

Se găsește de vânzare pe internet, pe site-ul Okazii.ro sau pe librării online.

O puteți, de exemplu, cumpăra de aici.

O bijuterie a muzicii lăutărești!

Trăiesc printre noi oameni talentați, modești, cu simțul măsurii, care ne oferă mereu o parte din sufletul lor fără a cere nimic în schimb. Cântecul ăsta mă binedispune de fiecare dată când îl ascult. Este foarte iubit și de străini, chiar dacă nu-i înțeleg versurile.

Taraful ”Haiducii” din Clejani

Astăzi mi s-a pus o întrebare foarte ciudată!

Dacă unui ceas îi cad unul după altul, orarul, minutarul și secundarul, ce va indica după aceea ceasul: clipa de-acum sau eternitatea? Aștept răspunsul tău. Și, dacă ai timp, explică-mi și  mie, te rog, de ce ai ales una din variante sau nici una. Mulțumesc!

Comori ascunse-Jean Baptiste Krumpholtz

Căutând pe youtube muzică clasică și preclasică deosebită, am dat peste această nestemată pentru harpă și orchestră a lui Jean-Baptiste Krumpholtz.

Ombra Mai Fu - Georg Friedrich Handel

Dintre toate variantele posibile ale acestei lucrări muzicale, cea pentru violoncel și orgă mi se pare cea mai profundă. Am remarcat că ascultarea ei repetată, într-o perioadă stresantă, mă menține foarte calm, deoarece o ”fredonez” în gând și această vibrație, transmisă mai mult mental decât fizic, acționează exact acolo unde trebuie ca să stau detașat și să rezolv problema care apare fără să mă implic emoțional prea mult, emoția fiind acordată pe frecvența muzicii.